× Despre mine Testimoniale Contact

ARTICOLE RECENTE

image

LUPTELE DE PUTERE


Luptele de putere vin din durere… Pornind de la o situatie reala, de la un conflict pe care l-am avut azi cu Alexandru - fiul meu, am inceput sa scriu despre ce a activat in mine comportamentului lui. M-a imbrancit din cauza ca i-am atras atentia pentru ca vroia exact acel obiect cu care se juca Sebastian –fratele lui, gest care m-a starnit foarte tare. Scriind, a iesit la iveala faptul ca eu, ca si copil cel mai des eram imbrancita in momentele in care ii provocam si sfidam pe cei din jur. De ce provocam? Pentru ca aveam o durere sufleteasca, o nevoie neimplinita si credeam ca daca arat ca sunt puternica, ca raman pe pozitie ma voi face inteleasa si in final acea persoana imi va satisface nevoile. Asta era ceea ce credeam, dar in schimb primeam de obicei furie. Din pacate, ma surprind ca furia pune stapanire si pe mine atunci cand copiii sau alte persoane ma sfideaza sau cand exista o lupta de putere intre noi. Obisnuiam sa provoc prin incapatanare, lupta de putere, sfidare, un zambet larg afisat, orice - numai durerea pe care o resimteam nu o exprimam. Cand provocam, ma durea faptul ca nu ma simteam speciala, ca nu obtineam ceea ce vroiam. Si intrebandu-ma ce vroiam, am aflat ca in fond si la urma urmei nu vroiam papusi, ci acceptarea si iubirea care, simteam ca nu imi sunt acordate in momentul respectiv. Recunosc ca atac si in prezent, cand ma simt slaba si din pacate nu ma refer la greutate, cand mi-e frica, cand cineva nu lasa dupa mine sau atunci cand uneori am nevoie sa-mi tina pur si simplu isonul, iar acel cineva de cele mai multe ori se regaseste in iubitul meu sot. De asemenea, mai atac si in momentele in care vreau sa imi apar principiile in fata marii natiuni, iar marea natiune de cele mai multe ori tot la Cipri se refera, cand sunt depasita si coplesita de situatie. Cand eram mica, nu indrazneam sa imbrancesc si ma gandesc ca poate - e bine ca fiul meu isi permite, eu ma simteam slaba, vulnerabila si neajutorata. De sora mea imi era frica pentru ca mereu eram cea care lua bataie, fata de mami nu indrazneam, pe fratele meu nu aveam voie sa-l imbrancesc pentru ca era mai mic si de copiii de la bloc imi era frica. Imi amintesc o situatie din adolescenta, eram prin clasa a 12-a si faceam naveta. Aveam de mers pe jos de la gara pana acasa - un kilometru si jumatate. Din cauza unor dispute adolescentine (fluturi in stomac), niste fete - care formau o echipa, m-au ”sacait” o perioada de timp, sincer nici nu-mi mai amintesc cat, dar zilnic aruncau cu pietricele dupa mine. Niciodata nu s-a intamplat nimica de fapt, dar imi amintesc sentimentele pe care le-am trait: m-am simtit neajutorata, agresata, anxioasa si umilita. Interesant ca nu-mi amintesc sa fi vorbit cu cineva despre asta, cred ca era vorba de demintatea mea, de puterea care credeam ca o am, desi ma simteam neajutorata si vulnerabila. Acesta e un alt exemplu de lupta de putere, intalnita deseori intre copii si adolescenti. Si uite…, ce emotii ascund in spate, cu siguranta avea o durere si acea persoana care ma agresa. Scriind, mi-am dat seama ca atunci cand se intampla sa fiu imbrancita de persoane apropiate, aveam obiceiul sa ma victimizez. Victimizandu-ma primeam ceea ce aveam nevoie initial: atentie, grija, induiosare si astfel ma simteam speciala. Foarte interesant acest cerc pe care l-am descoperit Ce credeti ca i-am oferit lui Alexandru dupa conflictul prezentat la inceput? Exact aceleasi lucruri: atentie, grija, am fost induiosata, am incercat sa-l fac sa se simta special. Stiti ce imi propun de acum sa fac? Sa ofer aceasta atentie, grija cat mai des posibil, in asa fel incat sa previn cat mai mult posibil aceste ”lupte de putere”, care aduc furie, imbranceli si apoi nevoia de victimizare. Nu, nu mi-e confortabil acest cerc, la care voi fi atenta si in relatia cu alte persoane din viata mea. Imi doresc sa parcurg cercul firesc, in care sa incerc sa satisfac acele nevoi din spatele imbrancelilor si pe care le-am scos la suprafata si le-am descries mai sus: acceptare si iubire neconditionata, respect si incurajarea propriilor pareri si principii.

image
image

CURAJ


Cuvantul psihoterapie provine din greaca veche- psyche, insemnand spirit, suflet sau rasuflare si therapeia sau therapeuein, a vindeca sau a ingriji. Munca pentru care ma dedic si care ma inspira in orice moment al zilei, are legatura cu construirea, mentinerea si ingrijirea unei stari de liniste si siguranta sufletesti, care sa ne permita sa integram toate situatiile de viata pe care le intampinam, sa ne gasim sensul in cele mai delicate momente si sa ne bucuram de fiecare pas care ne conduce spre dezvoltare personala, spirituala si profesionala. Misiunea mea este sa inspir din ce in ce mai multi oameni sa creada, la fel ca mine ca inca exista posibilitatea de a fi linistiti intr-o lume zbuciumata, ca fiecare dintre noi avem un scop de indeplinit si ca putem sa incepem schimbarea in lume incepand cu noi insine. Mai mult decat atat, in lumea parentingului in care am devenit specialist, cred cu tarie ca o data cu schimbarea noastra, sadim un teren fertil si propice pentru o noua generatie de oameni mai increzatori, empatici, flexibili si toleranti, mai autentici si creativi. Sunt o visatoare innascuta, o optimista si o curajoasa. In trecut, consideram ca a fi visator si optimist inseamna a fi copilaros, iar a fi copilaros insemna ca esti incapabil de a fi luat in serios. In acele vremuri eram convinsa ca sunt impusiva si asta imi creea o stare de nesiguranta si neincredere, dezamagire si autoinvinovatire. Azi, am inteles ca toate incercarile care aparent erau impulsive, ele aveau de fapt legatura cu curajul si rolul lor era de a-mi fauri calea care s-a dovedit a fi strans legata de toate experientele traite. O data cu cresterea mea personala am descoperit ca visele si optimismul sunt strans legate de capacitatea de a fi curajos. Curajul reprezinta singura resursa care alaturi de inspiratie, studiu si munca face ca visele sa devina o realitate care te face sa fii din ce in ce mai optimist si increzator. Fiti si voi curajosi si ingrijiti-va de starea voastra sufleteasca, nu exista ca nu avem nevoie, este vorba doar de fi cu adevarat curajosi, pentru ca adevarata putere este legata de capacitatea de a ne permite sa fim vulnerabili, iar a ne permite sa fim vulnerabil, are o mare legatura cu curajul! Acum ador sa fiu visatoare, optimista si curajoasa, desi toate aceste resurse ma provoaca si ma invita deseori sa ies afara din zona de confort. Oi fi prea visatoare, optimista sau curajoasa? Important este ca eu cred ca merita!

image
www.000webhost.com